În zilele noastre este al doilea oraş al judeţului Harghita după numărul locuitorilor: la 1 ianuarie 1996 a avut 39.484 locuitori. Din punct de vedere al traficului rutier are o poziţie avantajoasă, pe cale ferată însă este capăt de linie. Este centrul economic şi cultural al zonei Odorhei, treimea vestică a judeţului Harghita, oferind numeroase valori ascunse vizitatorilor.

Orăşelul de 660 de ani Odorheiu Secuiesc, se află la marginea estică a Bazinului Transilvaniei, în valea Târnavei Mari la 52 km de Miercurea-Ciuc, 100 km de Târgu Mureş (pe drumul judeţean 13A), 200 km de Cluj ( pe drumul naţional E60), 100 km de Braşov (drumurile judeţene 137, 131 şi 132B şi drumul naţional E60), 52 km de Sighişoara.

Prima atestare a oraşului datează din 1301,  cu numele de Uduord. Denumirea oraşului indică faptul că executorul secuilor îşi avea aici sediul. Se presupune că localitatea a fost oraş liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ţinut prima Dietă a secuilor. Cetatea din oraş a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcţie ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câştigat o bătălie cu secuii.

Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616 paşa Ali l-a ars din temelii, iar în 1704 generalul Tiege l-a jefuit. În cele din urmă a fost demolat parţial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numeşte Csonkavár ("castelul trunchiat") şi a dăinuit până în zilele noastre. Oraşul a fost scutit de plata impozitului în 1558 de regina Isabella. În anul 1876 a devenit reşedinţa comitatul Odorhei, care a luat fiinţă prin unirea a trei scaune secuieşti. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţul Odorhei.

Deşi are o istorie de mai bine de 600 de ani, oraşul Odorheiu Secuiesc nu dispune de monumente arhitecturale vechi. Singura construcţie rămasă intactă din evul mediu este capela Jézus (Iisos) construită în secolul al 13-lea. Cele mai importante clădiri monumente ale oraşului au 200-300 de ani. Budvár şi cetatea "Székelytámadt" (Csonkavár) sunt mai vechi, însă de alungul secolelor au fost modificate, reconstruite.

Capela Jézus
Figurează în Registrul oficial al monumentelor judeţului Harghita (1992) ca monument arhitectural. Se află la intrarea sudică a oraşului, la capătul dealului "Szálvátor" (Köszörűkő), în valea pârâului Mare, pe teritoriul satului de odinioară "Gyárosfalva", în apropierea izvoarelor tămăduitoare. Este o bisericuţă înconjurată cu un zid fortăreaţă,. Nu cunoaştem data exactă a contrucţiei. Majoritatea cercetărilor de istoria artei aşează data construcţiei în secolul al 13-lea, însă arheologul Mariana Beldie susţine că biserica a fost construită în a doua parte a secolului al 16-lea.

Cetatea "Székely Támadt"
Se află în strada Cetăţii, cam la 200 de metri nord-est de colţul nord-vestic al Pieţii Libertăţii. Cetatea medievală a fost un element caracteristic al orăşelului de odinioară, dar şi un element arhitectural de seamă al structurii oraşului modern. Stând cu faţa spre intrarea cetăţii, la dreapta vedem bastionul "Fóris", în spatele căruia se vede bastionul "Hajdú", iar la stânga, în faţă bastionul "Bánffy", în spate, în capătul nordic al curţii bastionul "Telegdy". Cetatea a fost construită în mai multe faze (1490-92, 1561-65) în stil renascentist.

Casa memorială Tompa László
În imediata vecinătate a cetăţii (str. Tompa László nr. 10.) putem vizita expoziţia care prezintă viaţa şi activitatea poetului Tompa László (1883-1964). În această casă a trăit între anii 1920-1964 marele poet al secuimii, traducător şi redactor.
Biserica şi mănăstirea franciscană

Biserica şi mănăstirea îmbină elementele perioadei de tranziţie dintre baroc şi clasicism, a fost construită între 1728-79. Biserica cu două turnuri a fost construită în stil baroc şi clasicist. Poarta de intrare dintre cele două turnuri are stil renascentist. Biserica are 36 m lungime, 17 m lăţime, 14 m înălţime. În turnul estic se află două clopote.

Colegiul reformat
Primul nivel al colegiului a fost construit în anii 1771-72, în stil baroc, care însă cu ocazia reconstrucţiilor s-a alterat, iar cel de-al doilea nivel între anii 1885-1886 în stil clasicist.Atmosfera specifică a colegiilor este păstrată de curtea interioară cu arcade, cu monumentul profesorului "Backamadarasi Kis Gergely" la mijloc.

Clădirea Şcolii Pedagogice Benedek Elek
A fost construită între anii 1910-12 la sud de vechiul colegiu de arhitectul Magyar Vilmos. În această clădire funcţionează Biblioteca Ştiinţifică a Muzeului Haáz Rezső.

Biserica reformată
A fost construită în centrul oraşului (între Piaţa Libertăţii şi Piaţa Márton Áron) între anii 1780-81, împărţind în două vechea Piaţă: Piaţa de Jos (cândva Piaţa Batthyány, azi Piaţa Libertăţii) şi Piaţa de Sus (cândva Piaţa Deák, astăzi Piaţa Márton Áron). Constructorul bisericii a fost Baczkamadarasi Kis Gergely (1737-1787), renumitul profesor-rector al colegiului reformat. Noua biserică a fost construită pe ruinele capelei Sf. Ana.

Primăria
A fost construită între anii 1895-96 în stil eclectic, pe baza proiectelor lui Stehlo Ottó. Figurează în Registrul oficial al monumentelor judeţului Harghita (1992) ca monument arhitectural.

Clădirea gimnaziului romano-catolic
Astăzi aici funcţionează internatul Liceului Tamási Áron. A fost construită în stil neoclasic între anii 1890-92 pe colţul sud-estic al Pieţii de Sus.

Biserica romano-catolică
Este o capodoperă a constructorilor de biserici de la sfârşitul secolului al 18-lea, în stilul ei îmbinându-se armonios stilurile barocului târziu şi barocului clasicist. A fost construită între anii 1787-93 pe vremea preotului paroh Kadicsfalvi Török Ferenc (1731-1804). Proiectantul şi constructorul construcţiei a fost Schmidt Pál, maistru constructor venit de la Târgu Mureş. Construcţia are o lungime de 38 m şi o lăţime de 18 m.

Clădirea parohiei romano-catolice
Data presupusă a construcţiei: începutul secolului al 17-lea.

Clădirea gimnaziului catolic, Liceul Tamási Áron
S-a construit între anii 1909-1910 în stil eclectic-secesionist după planurile elaborate de Pápai Sándor. Figurează în Registrul oficial al monumentelor judeţului Harghita (1992) ca monument arhitectural.

Biserica ortodoxă
Mica biserică ortodoxă a fost construită în 1920 în stil neobizantin.

Biserica greco-catolică
Biserica "Schimbarea la faţă" aflată în str. Kossuth a fost construită la sfârşitul secolului al 17-lea de un localnic înstărit de religie greco-catolică.

Budvár
Pe dealul "Budvár" (635 m) au existat aşezări umane încă din perioada neoliticului, fiind vestigii şi din perioada epocii fierului. Pe deal există ruinele unei fortificaţii din sec. al X-lea. Ruinele figurează în Registrul oficial al monumentelor judeţului Harghita (1992) ca monument arhitectural.